Arhive lunare: Ianuarie 2013

idilele

idilele

Florian Saioc

da asta-i bătrâneţea – această stare

ce o trăiesc cu-ntreaga mea fiinţă:

idile-ntre dureri şi degradare

între dorinţe şi între neputinţă

copilăria mea avu distincte

porniri neînţelese şi instincte

iar tinereţea ce-a trecut în pripă

fu doar o dăruire şi-o risipă

ce-mi mai oferă-această bătrâneţe?

o intimă grădină de tristeţe

în care vine ca o mogâldeaţă

iubirea mea de tine şi de viaţă

fiindcă totuşi totuşi mai trăim

incendiar apusu-acestei vieţi

în tainica grădină de tristeţi

x

x    x

când nu mai eşti sau eşti ţărână

când peste tine creşte bojul

când buruiana ţi-e stăpână

la ce să te mai ştie Gorjul

la ce să te mai ştie-o lume

cu care ai trăit sub soare

când şi ea toată-o fi fărâme

că şi ea lumea-i trecătoare

păi cui să-i pese cine-ai fost

când dintr-odată nu mai eşti

când rostul nu mai are rost

dar las’ că-i bine să trăieşti

chiar doar cu pâine şi iaurt

dar binele-ăsta e prea scurt

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

un poem scurt cu bătaie lungă

un poem scurt cu bătaie lungă

Florian Saioc

 

vă spun cinstit celor aici de faţă

că-s şi sătul dar şi flămând de viaţă

cât voi trăi aici vreau să rămân

că bă mi-e drag că m-am născut român

am pentru neamul meu eu un alean…

ce dacă-s cetăţean european

şi-al lumii-ntregi iubesc întreaga terră

şi-o vreau curată liberă prosperă

dar cât o fi să mă mai ţină viaţa

tot către-ai mei o să mă tragă aţa

păi când aud eu limba românească

sufletul meu începe să-nflorească

iar când se zice-o horă – o feciorească

picioarele-mi se-apucă să horească

sar singure din şolduri din genunchi

şi strig precum se strigă – din rărunchi

şi bat pământul ritmic şi-l zdrumic

de parcă-aş vrea strămoşii să-mi ridic

într-un vârtej iscat fenomenal

doar de-o vioară – o tobă şi-un ţambal

păi astea nu-s un brend naţional?

nu-i dorul meu de neam tot un alean?

ce dacă-s cetăţean european

şi-al lumii-ntregi de pe această terră

pe care o iubesc şi-o vreau prosperă

cât voi trăi aici vreau să rămân

că bă, mie mi-e drag că sunt român

celor ce vor să pier le spun: mai va

e cineva-mpotrivă? se-abţine cineva?

uite că votul este unanim

noroc şi-n sănătate să trăim

că nouă greu ne intră moartea-n oase

că ne-a dat Domnul Vinul de Pietroase

pe plaiuri ardelene – avem grozave

vinuri vestite Vinuri de Târnave

ţi-ncintă ochii-un răsărit solar

când clatini un pahar de Murfatlar

şi Doamne ce cinstit te spovedeşti

cu un Cotnari şi cu un Odobeşti

când bei astfel de sfântă băutură

la masă-ţi vin toţi sfinţii din Scriptură

şi Ştefan Sfântul că într-o odaie

poate-l aşteaptă draga lui Vrâncioaie

deci să strigăm cu toţii: aferim!

trăiască toată lumea doar noi să nu murim

 

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Din dragoste se mai suspină de mulţi ani lumină şi pe planeta vecină (microroman în versuri)

Din dragoste se mai suspină de mulţi ani lumină

şi pe planeta vecină

(microroman în versuri)

Recomandări

Se fac multe demersuri

pentru microromanul

în versuri

care bine-nţeles

te scapă de stres

Ÿ este bine să-l aibă

la îndemână cei care

studiază limba

şi literatura română

Ÿ poate să-l citească

orice calic

care nu studiază

nimic

Ÿ se cuvine să-l aibă

dintre elite fetele

care-s gata să se

mărite dar este de la sine

recomandat şi mamelor care

au fete de măritat

Ÿ lecturarea deloc nu e

grea se poate face cât bei

o cafea

Ÿ nu trebuie să mai spun nimănui

fiecare-şi trage concluzia lui

Ÿ cine are şi vrea

poate să tragă şi la măsea

băuturi de cinci-şapte stele

dacă n-are transplant de măsele

Ÿ încolo ce să mai zic:

nărozii nu vor pricepe nimic

pentru minimele lor cunoştinţe

ei să mănânce seminţe

şi să-şi bea rece – ori fierbinte

ţuica lor slabă la minte

 

MOTTO:

viaţa e la intrare moartea e după uşă

ne vin amândouă ca o mănuşă

una vrea dragoste alta colaci

Ele  se-mpacă tu nu te te-mpaci

dar până la ziuă

baţi H2O ca deşteptul în piuă

la revedere pentru adio.

 

 

Capitolul I

i-am zis sorţii mele: du-mă

jos în trupul meu de humă

ce mi-e hărăzit doar mie

pentru-o clipă de vecie

spre-a-mi fi chip şi-nfăţişare

pentru-o clipă trecătoare

iar alt-dată, văd eu cum

singur am să mă deshum

să mă-ntorc unde mi-i cinul

după ce-mplinesc destinul

să mă-ntorc la El curat

de ţărână scuturat

să mă-ntorc la El uşor

în Cuvântul Ziditor

Capitolul II

În fiece secundă eu mor câte-o secundă

dar alţii-ntr-o clipită se duc în cer degeaba

cu fiecare-moarte o lume se scufundă

aşa-i organizată în lumea asta treaba

de moarte nimeni, nimeni nu poate să se-ascundă

…………………………………………………

căţelul meu în zori îmi dă grăbit cu laba –

e semnul unei blânde şi mari inteligenţe –

ham repede afară că h-am nişte urgenţe

mă scol mă-mbrac sumar şi îl pun pe loc în ham

aceasta-i o plăcere că altă treabă n-am

Capitolul III

mă întorc din nou în pat cum fac mai toţi românii

şi-ncep iubitei mele să-i mângâi leneş sânii

ea trebuia să plece avea la şase tren

dar n-are sutien şi-i dau palmele mele

să-şi ţină sânii-n ele

Capitolul IV

pe fânul cosit ne iubeam amândoi

luna nebuna tăbărâse pe noi

tarafe de greieri – rapsozi din imperii –

iar tu: stai cuminte te rog să nu-i sperii

Capitolul V

Întunericul greu căzuse ca plumbul

foşneau în jur iarba metalic porumbul

şi braţele mele te legănau

iar tu: ce ne facem dacă vine Bau-Bau?

Capitolul VI

pădurea mi-ai zis că-ţi place nespus

iată-n pădure sub bolţi te-am adus

în braţe te prind şi vreau să te pup

dar tu: stai cuminte că vine vreun lup

Capitolul VII

acasă te-am dus ce noapte nebună

dragoste vinuri cafele şi-o lună

ca-n basme şi tu ca bobocul

auzi! pompierii undeva arde focul

iar tu: nu mai plec lângă tine mi-e locul

Capitolul VIII

rămâi a mea pe veci vreau să-mi rămâi

să fiu cel de pe urmă de n-am fost cel din tâi

şi am oftat un sfat dar ce folos

că fiecare faţă are dos:

ai grijă când te culci pe-un braţ

că poate să-ţi devină laţ

Capitolul IX

neamul meu e ocupat

şi se pare c-a uitat

cum se fac copiii-n pat

dar eu sper că nu ne-om pierde

cât pe lunci şi pe câmpii

mulţi COPII – la iarbă verde –

fac din flori şi ei copii

Capitolul X

meditez cum face poate fiecare

sufletu-mi în sine vrea o vindecare

lumea se preface viaţa se preface

vin pe lume mulţi ci se duc destui

când minciuna ţipă adevărul tace

unde nu e viaţă păi nici moarte nu-i

se înalţă busturi se dărâmă busturi

mâine stă să vină azi devine ieri

iar în lumea asta sunt atâtea gusturi

unii au idei alţii doar păreri

eu privesc şi tac splendidul spectacol

vreţi lui Dumnezeu să-i dau sfaturi eu

dar tu eşti minunea unicul miracol

ce-aţi mai vrea să facă-n lume Dumnezeu?

tot ce-a fost ’nainte-n urmă poţi să laşi

poţi să fii la urmă dar să ai urmaşi

dacă-ai fost întâiul şi-ai pierit în zări

n-ai lăsat urmaşi ai lăsat urmări

– m-ai strigat iubito?

– da îţi spun să ştii

să n-ai nici o grijă că-ţi fac eu copii

dacă-n lumea asta Dumnezeu ne-o ţine

însă n-or să fie filosofi ca tine

Capitolul XI

iată plouă iar acuş

toate plantele fac duş

în câmpie caut adăpost

sub un pui de corcoduş

şi-a găsit şi el un rost:

a adăpostit un prost

Capitolul XII

cele mai moderne sunt oile

când din înouratele şi prea înaltele

cad neîncetat ploile

ele sar în şuvoaie unele după altele

iar oaia care-a sărit prima-n şuvoi

este deschizătoarea de drumuri pentru turma de oi

Capitolul XIII

aşa se-ntâmplă azi aşa e dragostea

iar dacă-aşa e viaţa eu am rămas cu ea

ba stai ba stai oleacă eu cred că se cuvine

să spun tot adevărul: Ea a rămas cu mine

dar pentru amândoi sună acelaşi ceas

şi bine că-a rămas, ce bine că-a rămas

Capitolul XIV

casa mi-e plină eu sunt pricopsit

copiii se joacă-ntr-un colţ liniştit

iar locul acesta tot ea l-a sfinţit

altfel mie poate şi-acuşa

în faţă mi se trântea uşa

Capitolul XV

iată-ne ninşi de ani şi de nea

iar eu te iubesc la fel draga mea

dar tu: te rog Doamne Mare şi Sfânt

pe el să nu-l iei să-l laşi pe pământ

Capitolul XVI

ajuns-am în rai şi-aş trage o duşcă

amândoi Doamne suntem goi puşcă

ei îi cer însetat: o gură să-mi dai

dar ea: stai cuminte că ne-alungă din rai

şi-atunci de grijă nu-ţi voi purta

că-am fost izgoniţi din pricina ta

Capitolul XVII

sunt trist, deşi-i plăcută aici atmosfera

că mi-am uitat amintirile toate pe Terra

colindăm împreună goi puşcă tot raiul

că ea se ţine de mine ca scaiul

şi tot timpul se bucură când vrea să-mi arate

că avem chiliile total separate

dar un gând ascuţit mă înţeapă-n chelie

s-o duc la mine-n chilie

am să-ncerc nu mă las insist mai dihai

până când voi obţine izgonirea din rai

şi jur că-n rai nu voi mai pune piciorul

pentru că aici se stă foarte prost cu amorul

nevasta nu-ţi intră niciodată-n chilie

degeaba ai cu ea pe pământ cununie

eu nu înţeleg acest mare mister

de ce nu-s cele terestre valabile-n cer

pun puncte puncte trei stele

să nu vă mai doară-n pingele

că ăia cu pielea gălbuie

i-au înălţat falusului în temple statuie

dar măcar aţi aflat şi voi cititorii

de rai să fugiţi mâncând norii

dar să fugiţi de destrăbălare mai abitir

fiţi cu bun simţ aiurea sictir

nu mai căutaţi trocul cu ştir

Epilogul

când îl mângâi atât de drăgăstos

pe-acel bancher bătrânicios

cu burta flască şi cu capul chel –

să nu-mi spui tu că îl iubeşti pe el

– măi femeie ia repetă în făptura ta secretă

fără greutate netă eşti vedetă sau curvetă

– băi bărbaţi ia ascultaţi şi nu vă mai

strofocaţi că am sâni de silicaţi

eu vedetă eu curvetă vă joc viaţa la ruletă

şi vă las pe toţi căscaţi învăţaţi şi voi

ce-i viaţa că muriţi neînvăţaţi

eu nu mai cu şoldurile vă stârnesc

imboldurile ba numai cu fesele vă fac

clipe vesele pentru că aşa-mi dictează

mie interesele şi acum vă spun ochei

vă mai plac da, ochii mei?

altul! dumneata cum vrei?

folosiţi-mi graţia cu imaginaţia

P.S. trageţi aer mult pe nări

şi vă puneţi întrebări

de răspuns vom mai vedea

ţinta voastră e şi-a mea

Florian Saioc

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

durerile unei mari iubiri

durerile unei mari iubiri

(pamflet)

Florian Saioc

în care galaxie nu vă spun

există cică din vechime un

popor deştept-sătul de hărnicie

se lăfăie în lene şi-n prostie

popor clar-văzător – nu de miopi –

dar care calcă-n străchini şi dă-n gropi

popor viteaz şi mândru şi voinic

ce-şi micşorează ţara pe nimic

popor cu suflet mare minte-naltă

când nu te-aştepţi poc! dă cu bâta-n baltă

popor ales şi drept nu năsărâmb

ce şi pe drumul oblu merge strâmb

popor cinstit şi cu obrajii supţi

ce-i năpădit de hoţi şi de corupţi

popor ce în proverbe îţi vorbeşte

da-n tot ce face parcă nu gândeşte

popor frumos cu-o droaie de-amărâţi

condus urât de alţii mai urâţi

popor tăcut ce parcă n-are glas

uşor de păcălit de dus de nas

popor bogat pe cel mai mândru plai

ce-şi vinde viitorul pe-o pungă de mălai

popor ce-a dat atâtor adăpost

popor cu rost dar care-o duce prost

acest popor ce-atât de drag mi-e mie

pierdut în nu ştiu care galaxie

doarme-n bocancii rupţi la datorie

când se trezeşte merge în natură

mâncă bea fumează cântă-njură

şi-adoarme iar şi doarme pe-ntrecute

în timp ce-n urma lui pământul pute

eu sunt bătrân şi-i strig şi îi implor

pe tineri să îmi vină-n ajutor

să întrerupem somnul acestui drag popor.

P.S.: durerea mea ar înţelege-o oricine

de l-ar durea iubirea ca pe mine

iubirea pentru plaiul cu şesuri munţi cu creste

iubirea ce mi-a fost şi interzisă-mi este

de venetici ce-şi poartă cruzimea-n cuta firii

şi-mi pun în ştreang în faţă-mi simbolul mântuirii

martirii şi eroii eroii şi martirii

şi-n timp ce Craiul nostru a câta oară moare

chemat e ucigaşul din nou la guvernare

nu se mai poate-aşa mânia-n mine strigă:

păzea c-aprind fitilul din nou la mămăligă

opriţi-vă odată că arde şi doboară

explozia-i întrece o bombă nucleară!

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Sondaj – eroare +– 3%

Pamflet

Sondaj – eroare +– 3%

Florian Saioc

 

– Te-ntreb ce-ai face nobile Mărine,

ca pân-la urmă, în sfârşit şi-nfine,

întreg poporul să o ducă bine?

Mărin a zis, lăsându-se-n baston –

„Păi trebuia schimbat demult Ion!”

iar pentru-a sta românii toţi la vetre,

n-avem nevoie nici acum de Petre,

de-atâţi puşcăriabili, interlopi

care se dau prin parlament esopi!

L-am întrebat pe-un bătrânel sărman,

rămas în pungă fără nici un ban

şi el mi-a zis: păi schimbă-l pe Traian!

ba dacă stai mai bine să socoţi,

dacă-ţi dă mâna, schimbă-i, bă, pe toţi,

că-atâţia profitori şi matracuci

au pus această ţară pe butuci

eu n-am văzut atâţia demnitari,

ca-n ţara mea, corupţi, sperjuri, şpăgari…

L-am întrebat pe Gheorghe Luptătorul:

– „Tu ce-ai schimba să-ţi fericeşti poporul?”

– Eu cred că aş schimba legiuitorul!

În cor, un grup de tineri m-a strigat:

„Ce bă tu eşti cumva inchizitorul?

Îţi spunem noi dar nu ne-ai întrebat,

de vrei s-o ducă bine tot POPORUL,

chiar El, POPORUL, trebuie schimbat!”

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized