Arhive lunare: Mai 2013

îndreptarea erorii

îndreptarea erorii

 

fără să vreau eu cad adesea-n transă

călăuzit de-o nevăzută ansă

mă-ndrept spre Ziditor încet încet

privesc şi-ascult şi văd şi-aud mereu

nu în afară ci-nlăuntrul meu

astfel comunic totuşi cu cel ce mă conţine

mereu dintru lăuntru către mine

fără efort voinţă şi fără-nţelepciune

eu înţeleg ce-mi spune sau nu-mi spune

aud ce nu se-aude şi văd ce nu se vede

El pentru mine-i punctul dorit de Arhimede

pe El mă sprijin eu când voi să nu mă nărui

şi-L caut când vreau mie pe mine să mă dărui

P.S.: ba, nu mă dărui mie aşa cum cred destui

greşită-mi este spusa căci mie-nseamnă Lui

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

minunăţia

minunăţia

 

eu ştiu că trupu-acesta intra-va în pământ

iar duhul meu va merge într-unul Duhul Sfânt

că întru El călăuzit mi-e crezul

şi-ntru Hristos eu am primit botezul

ci în finalul finelui unic

grandorile vor deveni nimic

Puterea Creatoare şi pururea stăpână

să aibă pretutindeni nimicul la-ndemână

din el noi lumi să facă şi alte noi făpturi

că nu mai este loc de-atâtea vechituri –

fiinţe stele resturi – zădărnicii uzate –

au loje rezervate colea-n Eternitate

că firea însăşi firea îşi cere înnoirea

chiar ea voieşte-anume să îşi mai schimbe firea

iar Ziditorul nostru şi-al marilor zidiri

dispune de un număr fără sfârşit de firi

El poate după voie şi-oricând după dorinţă

să pună-o nouă fire-ntr-un lucru sau fiinţă

cu noua fire dată fiinţa să se-nimbe

dar nimeni nu mai poate vreodată să i-o schimbe

că El când dă ceva e dat pentru vecie

chiar tu să te minuni Minunăţie

şi să te-nchini când vezi câte-o minune

cum mă închin acum şi eu că-n curtea mea

coboară Dumnezeu din cer în chip de nea

minunea asta poate e pentru mulţi măruntă

dar fruntea mea se-nclină dar sufletul meu cântă

vin albii armăsari la viscol înhămaţi

şi ninge pe Danubiu şi ninge pe Carpaţi

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

la Înviere

la Înviere

 

cu râsul meu atât de omenesc

eu omul omului voiesc

să-nseninez întregul univers

şi Fruntea Ta Atotcuprinzătoare

apoi pot fi din lumea asta şters

cu mâna-Ţi Sfântă tămăduitoare

spre care mă înclin şi mă închin

ca şi în propriu-mi suflet să coboare

cu Sfântul Tău Dumnezeiesc senin

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

spectacol stupid

spectacol stupid

 

timpul fuge cu mine de mână

nu mai pot după el să mă ţin

paşii mei de ţărână lasă urme-n ţărână

şi creşte ţărâna eu rămân mai puţin

nu eu am ales teribila rută

nici ţinta spre care timpul mă cară

singurătatea-mi devine-absolută

iar timpul meu trage să moară

singur la spectacolul acesta asist

prea mult nu cred că va ţine

şi nu este nici vesel nu este nici trist

e-un simplu spectacol în sine

dar are o desfăşurare o etichetă –

se spune că-s lăsate de zei –

nu înţeleg de ce se repetă

cu absolut toţi semenii mei

mie mi se taie treptat respiraţia

mi-e pierdută privirea sunt rece livid

pe cineva l-a părăsit imaginaţia

când a inventat acest spectacol stupid

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

cântarea

cântarea

 

nu vreau să fac prorociri

că prorocirile toate se împlinesc

a fost ură multă au fost mari iubiri

dar toate şi totul au brend omenesc

 

nu vreau să mai schimb în lume nimic

lumea-i perfectă cu viaţă şi moarte

atât vă zic vouă din suflet vă zic:

trăgeţi-vă sufletul şi hai mai departe

 

pământul e mic dar cerul e mare

şi stelele-s multe luminoase pe cer

veniţi să-nălţăm spre cer o cântare

se crapă de ziuă şi stelele pier

şi-abia mai aud leru-i-ler lerui-ler

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

gata

gata

 

ce scurtă e viaţa dar scurte sunt toate

ce mare-i necazul dar toate sunt mari

omeneasca iubirea e ruptă în coate

iar oamenii-s mulţi dar parcă-s prea rari

ce lume s-a prăsit –

că astfel i-a fost scrisa

dar îşi batjocoreşte pământul fără milă

îşi pregăteşte astfel apocalipsa

şi va să se termine cu nobila-i prăsilă

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

complicat

complicat

 

prea mult nu pot să mai rămân cu voi

că pe mosor se cam termină aţa

ne-om mai vedea în ziua de apoi

din moarte când va să-nvieze viaţa

 

toţi ştim că despărţirea este grea

de-aceea către cer nu mă reped

nu vreau să mă despart de viaţa mea

că bă eu nu mai ştiu ce să mai cred

 

e complicat desigur să trăieşti

cum e să mori tu singur o să vezi

ce grele-s întrebările-omeneşti

dar mult mai complicat e să-nviezi!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized