complicat

complicat

 

prea mult nu pot să mai rămân cu voi

că pe mosor se cam termină aţa

ne-om mai vedea în ziua de apoi

din moarte când va să-nvieze viaţa

 

toţi ştim că despărţirea este grea

de-aceea către cer nu mă reped

nu vreau să mă despart de viaţa mea

că bă eu nu mai ştiu ce să mai cred

 

e complicat desigur să trăieşti

cum e să mori tu singur o să vezi

ce grele-s întrebările-omeneşti

dar mult mai complicat e să-nviezi!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

la gura sobii

la gura sobii

 

nu ştiu cum este în Pustiul Gobi

o fi prea cald – călduri ca-n plină vară –

mie mi-e drag să stau la gura sobii

când viscoleşte şi când ninge-afară

sunt fascinat când ard buştenii-n foc

şi duhu-mi toarce ca motanul gică

dar ia să-mi spui tu domnule Saioc

n-ai vrea să ţii în braţe şi o pisică?

al dracului pişicher e-acest cărbune

din gura sobii ce-ntrebare-mi pune!

dar întrebarea-i nu vreau să mă-atingă

şi mormăi numai: lasă bă să ningă

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

eu

eu

 

eu eu şi iarăşi eu şi eu

nu vezi cum se-nvârt toate-n jurul meu

şi se nasc atâtea mii de interese

păi atunci de alţii pentru ce să-mi pese

când eu devin alt eu alt eu alt eu

doreşte altceva mereu

şi-acest eu astfel am pe cap o droaie de dorinţi

uit şi de fraţii mei uit şi de părinţi

uit de lumea toată Eu-l e mai tare

bă fără de veste-ai să devii uitare

n-o să plec aşa din această lume

pe crucea mea voi lăsa un nume

nume? de omidă sau de crustaceu?

nu! pe crucea mea va să scrie EU

insul nu prea ştie încotro va merge

nici că vremea-ndată numele-i va şterge

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

sosirea şi plecarea

sosirea şi plecarea

 

în zadar te tângui şi te cerţi deasurda

n-ai băgat de seamă – ai terminat cu zburda

nu mai eşti un miel eşti berbec bătrân

ţi-a rămas să ronţăi doar un braţ de fân

şi-ai să pleci curând te vei duce taică

prea demult te-aşteaptă lacoma lupoaică

uite bă-mi sosi clipa e la scară

şi ce zi frumoasă Doamne, e afară

bine bine bine aduce-mi dricul

să căraţi de-aici repede nimicul

sunt sătul de toate se goleşte plinul

vă las vouă totul inclusiv suspinul

plânsul şi tristeţea şi-alea alea alea

nu mai trăncăni ia-ţi odată valea

eu nu asta vreau, întru Ziditorul

cât mai cred în zbor iată că-mi iau zborul

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

îmbrăţişarea

îmbrăţişarea

 

când mă gândesc mă regândesc

când mă visez mă revisez

ce trai trăim neomenesc

visând la coaja fără miez

bă dacă-o fi să intru-n rai

nu vreau să intru tot umil

ci ca sultanul în serai

fugi bă d-aci ce eşti copil

mă speriai când te-auzii

mă închircii ca un ciorchine

în rai sau în serai să fii?

da-ce-n pământ nu-ţi şade bine

eu cred –  să-mi fie cu iertare

bătu-te-ar să te bată sfântul –

că cea mai tare-mbrăţişare

e-mbrăţişarea cu pământul

ba nătărău cum eşti nu pari

când ai să-i simţi atunci tăria

de bună seamă-ai s-o compari

cu-mbrăţişarea cu Măria

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

nu poţi

nu poţi

 

e suflarea nu e vântul –

Tatăl – Fiul – Duhul Sfânt –

cum să-l pipăi cu cuvântul

când EL însuşi e Cuvânt

 

E vibraţie de-adreptul

E peste minuni minunea

cum să-l pipăie-nţeleptul

cânt El e înţelepciunea

 

E din cer şi până-n hău

transparentă adiere

cum să-l vadă ochiul tău

când El însuşi e vedere

 

pare-ngrămădiri de sori

coperiş şi aşternut

cum poţi tu să îl măsori

când de El eşti conţinut

 

El e firea peste fire

răsărit din asfinţire

căutare fără-oprire

pururea-ţi nedumerire

ba de ieri de azi pe mâne

taina tainelor rămâne

tot aceeaşi cât trăieşti

tu s-o caţi să n-o găseşti

că altfel te plictiseşti

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Atotfăcătorul

Atotfăcătorul

 

în ceruri şade Atotfăcătorul

El a făcut lumea de la-nceputuri

a inventat şi atomul şi căderea şi zborul

şi vite şi fiare şi floare şi fluturi

 

dar cele mai mari invenţii divine

sunt scrise-n eterna şi sfânta lui carte –

una vine când pleacă alta se duce când vine –

viaţa superbă şi harnica moarte

 

şi-a mai inventat cu Marea Lui Milă

când i-a venit în minte ideea

întru Universala şi prea dulcea prăsilă

masculul-bărbatul şi femela-femeia

 

în rest a mai făcut nişte stele păduri şi tufişuri

oceane şi mări munţi şi podişuri

şi alte destule – să le zic mărunţişuri

eu Doamne te-ntreb ce nu Te aştepţi:

de ce nu i-ai făcut şi pe proşti mai deştepţi?

El mi-a răspuns pe un ton foarte subţire:

uite aşa ca cineva să se mire

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized